Cartea Sigilată a lui Mormon

Povestea lui Moise după părăsirea Egiptului.

 

 

1 De îndată ce m-am stabilit ca păstor al turmei lui Ietro; preot în țara Madianului și care a devenit socrul meu prin fiica lui Sefora; Am descoperit că madianiții erau descendenți ai lui Avraam prin Ketura, femeia cu care s-a căsătorit după ce a murit Sara și prin care i s-a născut Madian1. Prin urmare, am devenit conștient că descendenții lui Avraam, prin fiii săi, Ismael și Madian, au fost, multă vreme, oameni foarte asemănători în felul lor de
a se închina Dumnezeului strămoșilor noștri, Avraam; Isaac și Iacov; precum sunt evreii.
(1) Geneza 25:1-6 - Versiunea inspirată JS

 

 

2 Și deși Avraam ne-a poruncit să mergem spre răsărit, departe de casa lui Isaac; înainte de a muri, a dat daruri lui Madian și l-a rânduit în marea preoție a lui Melchisedec, așa
cum a făcut cu ceilalți copii pe care i-a avut cu concubinele sale; existând, printre popoarele care au derivat din sămânța lui Avraam, un legământ cu Dumnezeu prin Preoția Fiului Său Unul Născut și care ar trebui să rămână activ în urmașii lor, prin făgăduință, atâta timp cât erau păzitori ai poruncilor Lui.

 

 

 

3 Atunci s-a întâmplat, pe vremea când eu, Moise, locuiam într-o țară străină, că am primit din mâinile socrului meu Ietro, pe atunci preot în țara Madianului, Sfânta Preoție Melhisedec. - O preoție care, din generație în generație, a fost transmisă din tată în fiu, din zilele lui Avraam până în generația sa; Ietro era un descendent neprihănit al lui Avraam și un împlinitor al poruncilor lui Dumnezeu în rândul poporului nomazi pe care îi conducea, deoarece orașele madianite fuseseră deja corupte și căzuseră în apostazie.

 

 

 

4 Cu toate acestea, când am ajuns să cunosc puterile preoției cu bătrânii din Madian, miam dat seama că nu mi s-a adăugat nimic, niciun dar, nici măcar o realizare spirituală dincolo de ceea ce mintea mea era capabilă să proiecteze. - Mi-am dat seama atunci că era necesar să caut cunoaşterea direct de la sursă, adică de la Dumnezeul lui Avraam; Isaac și Iacov sau mor uitându-se; pentru că obținerea preoției nu m-a făcut mai bun decât eram deja.

 

 

 

5 De multe ori, ziua și uneori noaptea, m-am retras în rugăciune în căutarea acestui Dumnezeu care nici măcar nu avea nume; căci din zilele copilăriei mele, când am început să aud despre El, am învățat că nu era cu putință ca limba omului să pronunțe numele lui Dumnezeu. Deci cui ar trebui să mă rog? Cum îi numești pe cineva al cărui nume nu-l poți
pronunța?

 

 

 

6 Atunci, în aceste zile de necaz, mi s-a arătat Domnul Dumnezeu mie, Moise, în timp ce ducea turma spre partea de apus a pustiei, la poalele muntelui Horeb; când, atunci, am auzit un zgomot uluitor, ca zgomotul tunetului, de îndată ce m-am întors să văd de unde venea acel sunet, am văzut o lumină traversând cerul, dar nu era o stea căzută; căci iată că mergea drept și fără viteză.

 

 

 

7 Când a aterizat asupra mea, o lumină blândă a coborât din cer, în timp ce acea lumină strălucitoare care era deasupra mea se stingea încet. Deodată lumina s-a stins; iar prezența Domnului a rămas printre razele de lumină, ca și când ar arde tufa care era înaintea mea, despărțindu-mă de Domnul. - Am perceput de parcă un foc învăluie tufișul; dar iată că frunzele și ramurile lui nu au ars în timp ce mă uitam la acest eveniment.

 

 

 

8 Apoi, am început să mă apropii de tufișul din fața mea pentru a vedea care a fost fenomenul care a provocat acel eveniment supranatural în fața ochilor mei; Atunci a ieșit o voce din mijlocul tufișului aprins și, strigându-mă pe nume, de două ori la rând, mi-a poruncit să nu mă apropii să inspectez locul; dar până și sandalele de pe picioarele mele trebuiau lăsate în urmă, susținând că pământul pe care stăteam era sacru.

 

 

 

9 Și de îndată ce mi-a spus aceste cuvinte, mi-a poruncit din nou să-mi dau jos sandalele și să îngenunchez înaintea rugului aprins; pentru că înaintea mea era prezența lui Dumnezeu.

 

 

 

10 Și Dumnezeu mi-a vorbit, zicând: Iată, eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov, strămoșii tăi; apoi imediat am fost cuprins de frică și de tremur în toată ființa mea și mi-am aruncat fața la pământ; pentru că mi-era frică să mă uit la fața lui Dumnezeu și să mor, așa cum mi-au spus bătrânii din Madian, că nimeni nu poate să-l vadă pe Unul Dumnezeu și să mai trăiască.

 

 

 

11 Și Dumnezeu a zis: Desigur, am văzut necazul poporului Meu în țara Egiptului și le-am auzit strigătele din cauza asupririi celor care îi forțează să muncească; căci le cunosc
durerile și de aceea mă cobor să-mi eliberez poporul din mâna apăsătoare a lui Faraon și să-l conduc într-o țară bună și întinsă; un pământ care curge lapte și miere; la locul
canaaniţilor şi hetiţilor; și al amoriților; și dintre periziți, heviți și iebusiți. - Acestea sunt triburile care au fost infectate, în descendența lor, de Anakiel și de îngerii lui răzvrătiți, înainte de a fi aruncați cu toții în închisoare, când au făcut un pact cu Satana pe Muntele Hermon, la scurt timp după ce apele potopului s-au secat.

 

 

 

12 De aceea voi nimici sămânța triburilor care locuiesc în țara moștenirii tale; și iată, poporul tău, Moise, se va întoarce pe muntele Sion, care este sub stăpânirea amoriților, care au fost instalați sub porunca lui Satana când au venit în această țară și au găsit stâlpul cetății lui Enoh, care a rămas după. inundatiile.

 

 

 

13 De aceea te voi trimite la Faraon; căci strigătul poporului meu a venit la mine, Domnul, și am văzut asuprirea cu care asupresc egiptenii pe poporul meu Israel. - De aceea, te trimit înaintea lui Faraon, ca să-mi eliberezi poporul din robia Egiptului.

 

 

 

14 L-am întrebat pe Domnul: ce le-aș spune copiilor lui Israel dacă m-ar întreba cine i-a eliberat și ce aș zice dacă m-ar întreba numele lor?

 

 

 

15 Atunci Dumnezeu mi-a răspuns, zicând: EU SUNT CEEA CE SUNT. Și iată ce trebuie să spuneți copiilor lui Israel: EU SUNT M-a trimis la voi.

 

 

16 Căci vă fac cunoscut numele Meu, pe care nu l-am descoperit lui Avraam; Isaac şi Iacov1 . Prin urmare, știți că Eu Sunt existența dincolo de orice motiv sau cauză; Eu sunt
cel care umple toate lucrurile; care locuiește într-o lumină inaccesibilă oamenilor în trup, pe care nimeni nu l-a văzut sau nu-l poate vedea dacă nu este viu în duh,2 nici limba omului nu poate rosti numele meu. Prin urmare, EU SUNT și Eu sunt în voi; iar tu ești în Mine, prin sentimentele care emană din numele meu.

(1) Exod 6:3 | (2) 1 Timotei 6:16; D&L 67:11; Moise 1:11

 

 

 

17 Iată, de aceea, încep prin voi să ridic biserica mea printre poporul meu Israel; căci tu ești un văzător, având toate darurile care sunt conferite capului bisericii. - De aceea, tu vei fi glasul lui Dumnezeu pentru poporul meu; căci din gura ta Eu, Domnul, le voi vorbi.

 

 

 

18 Și iată, te voi da lui Aaron, fratele tău, pe care îl aduc la tine împreună cu câțiva dintre bătrânii casei lui Israel; iar Aaron va fi purtătorul tău de cuvânt. De aceea trebuie să fie rânduit profet înaintea bătrânilor casei lui Israel; căci el va rosti aceste cuvinte ale mele care vor curge din gura lui când vei veni în Egipt.

 

 

 

19 Și când poporul meu, Israel, va primi chemarea lui; atunci vei avea o biserică să porunci dincolo de Iordan, unde îţi voi da o ţară în care curge lapte şi miere. - De aceea, vă voi da porunci prin care poporul legământului va fi condus; iar eu, Domnul, îi voi boteza pe toți sub un singur nor, pentru ca toți să intre în legământul pe care l-am încheiat cu tot neamul lui Israel.

 

 

 

20 Așadar, aveți o mare provocare: să conduceți poporul lui Israel să trăiască drept, după cuvintele mele, după ce a părăsit Egiptul. Atunci s-a întâmplat că eu, Moise, i-am răspuns lui Dumnezeu, spunând că copiii lui Israel nu mă vor crede niciodată, nici nu vor asculta de glasul meu și mă vor batjocori, deși le-am spus că mi s-a arătat Domnul; căci ei nu au stima pentru mine.

 

 

 

21 Atunci Domnul mi-a spus că de aceea El trimite pe Aaron ca purtător de cuvânt; pentru că el este ţinut cu mare preţ printre bătrânii casei lui Israel şi între tot poporul lui Iacov; și din acest motiv vor asculta glasul Lui.

 

 

 

22 Cu toate acestea, Domnul a transformat sentimentele mele adverse, dar drepte față de voia Domnului, într-un șarpe, prin care mi-a poruncit să fac, aruncându-mi toiagul la pământ. După aceasta, trupul meu a fost plin de lepră, pentru ca Domnul să mă învețe că așa lucrează puterea Preoției Fiului Său în oameni; și că, conform sentimentelor mele, pot interacționa cu elementele fizice ale pământului și cu propriul meu corp; pentru că toată natura geme și așteaptă de asemenea eliberarea de păcatul căruia i-a subjugat eroarea lui Adam, pentru că Pământul însuși și elementele lui au fost și ele blestemate odată cu căderea1. (1) Romani 8:19-2

 

 

 

23 Dar iată, elementele fiind aranjate prin daruri, care sunt sentimente derivate din numele lui Dumnezeu în mine, se grupează prin puterea credinței; care, prin porunca Cuvântului lui Dumnezeu, au fost create lumile; și, astfel, toată creația se supune autorității care există în numele lui Dumnezeu și al Fiului Său Unul Născut, prin rânduiala preoției sale, de dragul propriei eliberări.